Lacurile de munte

Lacurile din Carpatii romanesti sunt situate in zona apelor de munte, cuprinsa intre altitudinea minima de 200 m (Muntii Banatului) si cea maxima de 2300 m (Muntii Fagaras si Retezat). Pe langa aceste lacuri montane naturale mai pot fi intalnite si lacurile de acumulare create de catre om (antropice).

Lacurile de alunecare si de baraj natural s-au format in urma deplasarilor de teren care au barat scurgerea unui rau. Apa si-a facut loc in aval spre vechea albie, trecand peste barajul care cu timpul s-a stabilit determinand formarea unei cuvete.
Lacurile de acest gen sunt putine la numar si in general cu suprafete mici, fiind supuse unui proces lent de colmatare, din cauza materialului transportat si depus in lac de catre afluenti.

Lacurile glaciare s-au format in circurile sau vaile glaciare sub actiunea ghetarilor. Majoritatea acestor lacuri sunt situate la altitudini cuprinse intre 1900 si 2000 m. Extremitatile altitudinale sunt date de lacurile: Hartop I si Capra din Fagaras si Taul Agatat din Muntii Retezat, la altitudinea de 2300 m, pe de o parte, si de Buta din Retezatul Mic si Iezerul Surianu din Muntii Sebes, la altitudinea de 1720 - 1750 m, pe de alta parte.
Alimentarea cu apa a majoritatii lacurilor glaciare se face din izvoarele de suprafata, al caror debit variaza in functie de anotimp si indeosebi de grosimea stratului de zapada si de valoarea precipitatiilor. Iarna toate lacurile glaciare ingheata.